Astăzi sărbătorim o dată cu atât de multe semnificații: ziua Sfântului Isaia, ziua victoriei aliate în cel de-al doilea război mondial, ziua Europei, dar și independența de stat a României. Lumea este într-o permanentă schimbare, iar totul se petrece într-o viteză fantastică. Și totul zboară pe lângă noi, românii, fără să realizăm prea multe din ce se petrece. Jocurile pe această tablă imensă de șah se decid în culise, iar nevinovații plătesc preț de sânge pentru orgoliile bătrânilor în costume, ascunși prin buncăre sau birouri călduțe.
Suntem simpli pioni în lupta globală pentru putere, iar flăcările războiului mistuie multe zone de pe mapamond. Nebunia lui Putin s-a transformat deja în paranoia, ați văzut cum a serbat azi Ziua Victoriei! Rusia nu are ce sărbători, mamele își plâng copiii uciși pe frontul ucrainean, acolo unde fiii lor ucid fără milă pruncii altor măicuțe. Doar pentru că un dement cu visuri imperialiste a decis să refacă, indiferent de costuri, niște granițe fanteziste, care astăzi nu își mai găsesc rostul și funcționalitatea. Putin și Rusia au eșuat lamentabil în Ucraina, invazia de trei zile s-a transformat într-un măcel de 14 luni. Și, indiferent cine va fi victorios, în fapt nu va fi nimic de sărbătorit. De fapt, marele învingător este comunistul Xi Jinping, al cărui joc duplicitar l-a transformat în liderul care poate înclina balanța în favoarea oricăreia dintre taberele beligerante. Este drept că Beijingul are propria agendă, pare să își pregătească propriul război cu Taiwanul, dar înainte de orice pentru China primează interesele economice. Tocmai de aceea, chiar mă bucură ultimele declarații făcute la nivel înalt, care dau tonul pentru detensionarea relațiilor sino-americane. Pentru ca lumea să fie un loc mai bun, eu cred că are nevoie de state puternice, cu diplomați de calibru și care să oprească rafalele gloanțelor și ploaia de rachete prin negocieri și consens.
Știu, în toată această ecuație extrem de complicată, cu toții ne întrebăm care va fi, care poate fi rolul României. Păi depinde ce vrea România! Dacă ne acceptăm statutul de colonie, piață de desfacere și livrator de bunăstare pentru popoarele care ne asupresc economic, atunci să nu ne mai mire că vocea noastră va fi mută. Dacă înțelegem că avem în mână niște cărți extraordinare, pe care să mizăm all-in, atunci ne va fi auzit și glasul. Suntem țara care are cea mai mare graniță cu Ucraina, fapt pentru care este imperativ să ne asumăm rolul geostrategic de o importanță crucială. Azi, încercăm doar să fim cu câțiva pași în fața sărăciei, în acest tango permanent cu grijile mărunte. Griji mici pentru un popor pe care unii îl vor mic și aflat la răscruce de istorie, neștiind pe care drum să pornească către viitor.
Și ce este de făcut? Mulți vor să schimbe lumea, însă nu fac nimic pentru a se schimba pe ei înșiși. Pentu că totul pleacă de la noi. Din interiorul nostru pleacă schimbarea. De la modul în care gândim, în care alegem să trăim. Dacă modificăm, parametrii toxici, fie și într-o mică măsură pozitivă, parametrii după care ne ghidăm existența. Trebuie ca în primul rând să înțelegem cine am fost, cu bune și cu rele, ca popor. Trebuie să ieșim din depresia colectivă și să pricepem că și noi contăm, nu doar pentru cei de la butoanele puterii de la București, ci și pentru cei care ne dirijează de la distanță soarta. Într-o epocă în care propaganda otrăvește realitatea, avem nevoie de informații reale, din surse credibile. Dar în ce să mai credem astăzi, când nici măcar canalele oficiale nu mai par canale sigure de comunicare. Pandemia și războiul au alterat modul în care ne raportăm la autorități. Și cum să mai avem încredere, când observăm tot ce se întâmplă în jurul nostru, aici? Sărăcia care a devenit soră cu România! Coaliția tăcerii care își negociază puterea cu ușile închise și pregătește noi măsuri de austeritate. Pentru fraieri. Pentru ei nu e criză. Și-au aprobat salarii și pensii nesimțite și își cumpără chiar și mașini noi, chiar la un singur minister. Risipă de stat decontată de poporul care îndură în tăcere.
Dar până când credeți că va mai avea răbdare cu voi, dragi aleși? De promisiuni și tranzacții cu iluzii deșarte sunteți buni, dar de respectat legile nici nu se pune problema. Ați jurat să vă dăruiți toată priceperea pentru propășirea acestui neam. Dar cu fiecare zi care trece, ne lăsați prădă disperării! Gaura de la buget e peticită cu bani de la români, în timp ce șmecherii voștri tâlhăresc resursele noastre și sunt iertați de datoriile pe care le au de plătit. Cum a scăpat OMV de taxa de un miliard de euro pe care trebuia să o lase aici, în România? Cine a dat ordinul ca austriecii care ne umilesc să rămână cu toți banii în cont, în timp ce românii nu mai au efectiv ce pune pe masă? Chiar și cu măsurile pregătite de coaliție, experții ne spun că mai rămâne de acoperit o gaură de 5 miliarde de lei. Fix cât are să ne plătească OMV! Ce specialiști aveți voi în coaliție? De unde credeți că vor fi luați acei bani? Evident că tot din buzunarele tot mai goale ale românilor. Și cât credeți că vor mai suporta săracii să devină și mai săraci, să luați tot de la ei, în timp ce șmecherii voștri rămân cu conturile pline? Viitorul premier spune că a pornit cruciada împotriva bugetarilor, bugetari care sufocă acest stat. Însă multe posturi sunt blocate de pilele politicienilor. Deci pe cine să credem? Pe cine veți schimba?
Veți spune că am eu ceva cu ministrul PSD al Agriculturii, Petre Daea. Dar vi-l dau exemplu ca să pricepeți până unde se întind tentaculele nepotismului. Daea îi are subordonați la instituții-cheie din coordonarea ministerului pe care îl conduce pe mai mulți membri ai familiei: fiica, ginerele, nora și soția. Nora sa a fost angajată în 2020 drept consilier la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, asta după ce a coordonat propria firmă de ”cursuri de dans” și ”dansatori evenimente”. De asta spun că ne merităm soarta dacă noi îl menținem la minister. Este drept că la momentul angajării, Daea nu era ministru, dar șefă la Resurse Umane în cadrul Agenției de Plăți era soția sa. Vedeți, dragii mei, ironia? Sesizați ipocrizia? Pe fostul ministru al Agriculturii, om care promitea mult, l-au scos din schemă tocmai pentru că a intervenit, spun anchetatorii, în favoarea angajării unei cunoștințe a actualului ministru, a lui nea Petrică. Deci ce face acest om pe banii voștri la minister?
Dragi români ușor de păcalit, așa cum cred unii din tabăra Codrutei Kovesi, treziți-va și luați atitudine! Nu prin răbufniri violente, injurii, vandalizări, ci prin discuții clare, ferme, sancțiuni electorale, proteste pașnice, unitate socială, conduită morală! E acum ori niciodată! Ne pierdem țara sau o regenerăm cu propriile noastre resurse!? Știu că după valul de propagandă care ne arată cum unor oameni politici, susținuți de factorii externi, li s-a făcut dor de țară, de tradiții, de ie, de biserici vi s-a făcut lehamite de această țară și nu vreți să vă mai întoarceți. Dar nu trebuie să rămânem pe drumul toxic al corupției putrezite care doar cu ignoranta socială, frica și sclavie se întreține. Majoritatea românilor, cred eu și cred ca intuiesc bine, nu mai poate fi păcălită ușor, cum a fost până acum, nu mai poate fi cumpărată ieftin, nu mai poate fi speriată, intimidată, șantajată! Le-a ajuns cu impostorii, le-a ajuns cu trădătorii, le-a ajuns! Românii vor sa fie liberi! Sa trăiască, sa se bucure de viața, sa facă performanța aici, la ei acasă. Nu numai în diasporă.
Și pentru ca sunt omul adevărului va spun ca da, sunt oameni politici credincioși, care cred in țara lor, care cred in jurământ, oameni politici care iubesc și se dedica țării și semenilor lor, oameni care se spovedesc și se consulta cu duhovnici. Nu mă refer nici la doamna in ie venită in grabă pentru ședința foto de la Bruxelles, nici la ceilalți care mimează credința simulând în port național pocăință prin cuvinte otrăvite, cu cearta, cu scandal. Un om în care încă mai cred că poate fi un factor de stabilitate pentru politica din țară și vremurile ce ne încearcă este, încă, premierul Nicolae Ciucă! Un militar de carieră care a jurat că se va dărui României și se luptă să construiască prin toată furia asta distructivă, care e venită din afara zic unii, susținută și întreținută din interior, zic eu.
Și pentru ca știu că iar ma veți critica pentru susținerea mea publica, dar și pentru faptul că sunt sinceră, eu va spun că voi susține orice om politic care văd ca face scut în jurul armatei și a poliției române! Procurorii, nu toți, dar cei putreziti de corupție, de tupeu, ca acest nemernic Horodniceanu care se crede Dumnezeu, au statut de magistrați doar ca intră pe aceeași ușă? Au salarii imense, pensii, privilegii, au vacanțe din banii voștri, ei sunt specialii pentru care noi muncim, pentru care copiii și nepoții vor munci ca să le plătească specialilor opulența. În privat se frig, fud de le ard tălpile și nu fac nici cât sa-si plătească chiria la o garsoniera in periferia Ferentariului. Lăsați-i câteva luni în privat. Dar cum societatea e încă prostită, jumulită de principii sănătoase, și ne mai mirăm că acum se face scut in jurul acestui Horidniceanu din partea unor jurnaliști, a celei care cânta Cilia în port. Acest Horodniceanu este un rezultat al unei societăți corupte, eșuate. Fost ocupant al funcției de șef DIICOT, e viitorul nostru, viața noastră în joc. Au alăptat interlopii, în loc sa se facă scut in jurul Poliției Romane.
Domnule Ciucă, domnule Ciolacu, eu vă rog sa nu va abțineți si sa arătați ca va pasa ca instituția aceasta de forță sa rămână puternică. Poliția Română trebuie să fie respectată. Nu puteți permite ca polițiștii sa fie hărțuiți, suspendați, penalizați, amenințati, mutați cu postul ca au avut tupeu să aplice legea! Nimeni nu este mai presus de lege! Acum suntem la răscruce de drumuri si cred ca cei mulți vrem o societate curată, stabilă, sigura, in care poliția si armata sa facă legea, sa respecte legea, sa impună si sa vegheze pacea. Nu mai tolerăm corupția asta, în care unii se cred mai presus de lege, injura, intimidează, denigrează! Nu doar poliția romană a fost jignita de acest individ, ci toți cetățenii acestei tari care respecta si aplica legea. Din cauza lui Horodniceanu și a altora ca el, cocoțați in funcții cu putere mare de decizie, interlopii au ajuns sa fie șefi și polițiștii ascunși pe sub birouri. Poliția merită respect. Țara este sub teroarea clanurilor.
Am speranțe mari in voi, șefii coaliției, ca cetățean ce reprezint vocea si voința telespectatorilor mei, ca veți face tot ce trebuie ca sa scoateți aceste scursuri ale societății in afara sistemului, că veți pune Poliția Romană pe lista de priorități politice. Să le măriți salariile, să le dați sporurile, echipamentele, mașinile și să le creați condiții mai mult decât decente ca să își desfășoare activitatea. Calculatoare noi? Digitalizarea voastră e doar pe hârtie, dar ar face minuni dacă ar fi implementată in sistemul de poliție, ca si in cel de sănătate. Eu respect Poliția Română și militez pentru o poliție puternică sănătoasă, incoruptibilă, ca sa avem o țară puternică, sănătoasă, suverană.
Voi, ce vă doriți, dragi politicieni ce reprezentați (sau așa ar trebui) voința poporului? Stimați români, eu vă invit să rămânem uniți în cuget și simțiri, doar împreună facem România suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
Sursa: Realitatea de Bucuresti
