Sunt clipe de sărbătoare pentru creștinii din întreaga lume, mulți chiar au participat la procesiunea sfântului Dumitru, ocrotitorul Bucureștilor. Pe dealul Mitropoliei din Capitală, oamenii au stat ore întregi la coadă pentru câteva minute de rugăciune în fața moaștelor. Celor care sărbătoresc, le urez din inimă, să aibă parte de cât mai mulți și mai frumoși ani!
Vedem însă că viața devine, de la o zi la alta un pariu tot mai dificili de ghicit. În ultimii ani, începând cu pandemia, lumea modernă a pășit pe o traiectorie ciudată. O spirală a restricțiilor, a dezumanizării, a violenței și a urii. Popoarele își aleg tabăra și pare că urmează o confruntare între națiuni. Așa pare că trag sforile din umbră păpușari abili, care au o alta agenda. Sunt destule teorii ale conspirației, le putem dezbate oricât. Tot nu vom ajunge la o concluzie unanima. Și nici măcar nu trebuie sa fie așa, de aceea ne-a înzestrat bunul Dumnezeu cu liberul arbitru, pentru a alege noi înșine ce credem că e bine sau nu pentru noi. Sa nu cădem însă în capcana deznădejdii. Nu ne trăim ultimele zile și nici nu se va abate apocalipsa peste noi.
Să nu uitam că în paginile de istorie sunt consemnate perioade în care diverse popoare au crezut că sunt martore ale clipelor finale. Pandemii au mai fost, războaie la fel. Ce a rămas în urmă? Promisiunea celor care le-au supraviețuit de a reclădi și de a construi ceva mai bun, mai sigur. Noi, românii, am traversat clipe grele, in care părea că nu vom mai exista și că vom fi înghițiți în granițele altor state, mai puternice, pentru vecie. In cele mai bine de două milenii de când ne aflam aici, am dovedit că avem rădăcini puternice, pe care vijeliile nu le pot răsturna.
E drept, de vreo trei decenii ni se spune că suntem mici, că nu avem forța de a schimba nimic din ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Asta vor unii sa credem, dar știți de ce? Pentru că se tem ca noi sa fim uniți. Ne dezbina doar ca sa ne poată stăpâni, in beneficiul lor și al generațiilor care vin în urma lor. Trăim o perioada cu mari și cumplite provocări. Suntem parte importanta a omenirii, nu doar un teritoriu străjuit de Dunăre și aparat de Carpați. Azi trebuie sa pricepem că suntem răspunzători ori, fiecare dintre noi, indiferent cine suntem, ce funcție ocupam, de ce vrem pentru această națiune. Vrem români săraci, care își cară viața întreagă după ei în câteva plase ponosite, prin parcurile care le-au devenit casă? Sau vrem un destin demn, pe care să îl urmăm pe un drum complicat, dificil, dar la finalul căruia sa fim iar mândri de noi? Vrem ajutoare de la stat? Sau vrem un stat care aplica politici clare pentru o economie solidă, care să ofere stabilitate?
Eu îndemn la pace, la înțelepciune, la calm. Tocmai de aceea, săptămâna viitoare intenționez să merg, alături de colegii mei, în Israel. Vreau să iau pulsul exact al evenimentelor și vom avea transmisiuni speciale chiar de la fața locului. Revenind în țară, din păcate, economia românească este pe butuci, ultimul raport al Băncii Mondiale arată criza în care se află țara noastră. Experții internaționali au ajuns la concluzia că românii sunt cei mai săraci din Europa, iar populația îmbătrânește și pensiile viitoare sunt în pericol. De asemenea, aceștia sunt de părere că infracționalitatea este ridicată și mediul de afaceri nu este sprijinit suficient de autorități. Mai mult, experții afirmă că s-a creat un deficit de personal calificat, ceea ce provocă probleme pe piața muncii, că avem instituții insuficient dezvoltate și un sector financiar slab dezvoltat. Și au dreptate.
Am ajuns aici pentru că am lăsat la butoane incompetenți și corupți care au făcut ce le-a fost lor mai bine, în detrimentul românilor. Raportul Băncii Mondiale este confirmat și de Institutul Național de Statistică. Date sumbre arată că o familie de români cheltuie 6.000 de lei doar ca să trăiască. O treime din acești bani se duc doar pe facturi, iar restul se duc pe mâncarea care s-a scumpit foarte mult, în ciuda promisiunilor făcute de aleși. Situația este mai grea decât pare la prima vedere, mai ales că observăm că decidenții sunt disperași să limiteze dezastrul bugetar! Nu va mai plăti drepturile salariale câștigate în instanță, taie consultanța și investițiile și interzice festivalurile. Sunt câteva dintre măsurile cuprinse în proiectul nou al austerității, care ar urma să fie adoptat în următoarea ședință de Guvern. Și veștile proaste nu se opresc aici.
Pentru a ne face o idee despre cât de „șifonat” este bugetul țării, trebuie doar să urmărim declarațiile ministrului de finanțe, care a explicat că aparatul de stat trăiește de un an de zile din fondul de rezervă. Mai mult, pentru prima dată de la revoluție, Guvernul nu a venit cu nicio rectificare bugetară de la începutul anului, iar analiștii spun că e o strategie pentru a nu arată deficitul bugetar real. Chiar și așa, greii politicii românești se întrec în promisiuni electorale pentru 2024, an crucial pentru România. Pensiile cresc de la 1 ianuarie cu 13,5%! Anunțul nu îl fac eu, ci vine chiar de la premier, care spune că legea nu permite o majorare diferențiată, astfel că bunicii cu venituri mici nu vor fi avantajați.
Mai mult, Guvernul analizează dacă va mai acorda ajutoarele în bani pentru românii săraci. Adică acei 250 de lei, virați în cardurile umilinței. Pensiile nu vor fi majorate după noua lege a pensiilor, care și dacă va fi gata la timp nu va avea normele de aplicare, anunță Marcel Ciolacu. Și George Simion anunță că va curge lapte și miere, cu AUR la putere. Șeful opoziției spune că dacă va ajunge la guvernare va face salariul minim net de peste 3.700 de lei. Mai mult, Simion anunță și el majorări de pensii. Și nu doar atât: numărul de edili se va înjumătăți, iar primăriile desființate se vor transforma în ghișee. Arată bine, cel puțin pe hârtie. Mi-aș fi dorit ca în spatele acestor promisiuni să fie și o bază solidă, un mecanism pe care cei de la AUR să îl explice și în detaliu pentru ca românii să fie convinși.
Între timp, așa cum am arătat în dese rânduri și noi, la această emisiune, cineva merge traversează o perioadă excelentă. Dacă peste ocean băncile dau faliment, cele din din Europa, mai ales cele din România, ar putea înregistra, anul acesta, cel mai ridicat profit de la criza financiară din 2008! Înăsprirea politicii monetare, menită să țină sub control inflația, le permite să obțină mai mulți bani de pe urma creditării, transmițând în același timp doar o mică parte din majorările de dobânzi către depozite. Diferența dintre cele două este cunoscută ca venitul net din dobânzi și este în creștere. Totuși, în același timp, ratele mai ridicate ale dobânzilor afectează companiile și clienții, la fel ca și inflația și temerile privind recesiunea. Aceste evoluții evidențiază perspectiva intrării în incapacitate de plată a multor firme și o retragere a celor care fac împrumuturi masive, ceea ce ar putea afecta în viitor bilanțurile băncilor. Deci, pot duce la noi falimente răsunătoare.
Dragii mei, pare că ne îndreptăm către un dezastru iminent. Dar nu cred că este așa. Lumina binelui poate învinge întunericul oricărui rău. Citeam zilele trecute un cuvânt de folos al sfântului părinte Sofronie Saharov, care mi se parte potrivit pentru aceste timpuri în care ne pierdem pe noi înșine. „Lumea cunoaște, de la începutul secolului 20, o perioadă de războaie neîntrerupte, mari și mici. Pretutindeni, ziua de mâine este nesigură. Se știe că frigul năprasnic ucide orice formă de viață, la fel de sigur ca focul. Iar războaiele au luat această îndoită caracteristică. Pentru a declanșa războiul, oamenii se luptă cu focul, când este cu putință. Când este ceva mai grav, se folosesc de frig. Însă e aceeași ură sporită, care a răcit iubirea.
Rostul meu este să mă rog pentru pace, pentru pacea întregii lumi. Știu că puterea rugăciunii îi poate opri pe cei fără de rușine, deși nu până la capăt. Însă dacă și rugăciunea iubirii încetează, atunci nicio cultură, nicio știință nu pot împiedica izbucnirea. Nu se cade unui creștin să cadă în pesimism. Dar și optimismul devine deplasat. Războiul duhului cu moartea continuă. Acesta este rostul nostru în viață. Știți din experiență că realizarea celui mai neînsemnat sălaș vital cere mult eroism duhovnicesc și străduință. Iar dacă nu deznădăjduim, biruința ne aparține. Aveți această armă, „arma nebiruită a păcii”.
Fie ca Dumnezeu să vă dea puterea duhovnicească de a săvârși cu vrednicie acest act de eroism, act care este un privilegiu atât de rar la ora actuală, în toate situațiile: mai importante sau mai puțin importante, familiale sau la scară mondială. Nu ne este întotdeauna cu putință să vedem rezultatele scontate în limitele pământești, însă există rezultate. Tocmai de aceea reușim să ne luăm inepuizabila energie pentru rugăciune, rugăciunea minții, dacă trupul slăbește. Sfatul meu frățesc este să nu deznădăjduiți, nici chiar în situații disperate! Durerea sufletească este insuportabilă, însă tocmai din această durere se naște puterea rugăciunii. Suspinele venite din adânc vor atinge înălțimile veșniciei. Învierea este o realitate existențială. Cel mai prețios lucru în lume este personalitatea umană. Dacă un atom de hidrogen trăiește veșnic, cum oare, persoana – această minune, această splendoare ar putea pieri? Viața este puternică pe treapta de jos a creației și cu atât mai mult este puternică pe treptele superioare.”.
Așadar, să nu cădem în capcana deznădejdii. Nu am pierdut bătălia. Ea este abia la început. Să o purtăm împreună, nu separat. Doar așa putem învinge! Să nu uităm: viața este ca o păpădie sufli puțin și s-a dus! Dacă poți, iartă la timp! Dacă poți gândește frumos! Dacă poți lăsai pe oameni sa fie cum vor ei și fi tu cel care face un bine care mângâie, care îmbrățișează, și șterge o lacrima și astfel sufletul tău va fi mulțumit, liniștit și fericit.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
