Știți ca nu am rețineri sa critic atunci când sunt derapaje, așa cum nu am rețineri sa laud când sunt lucruri de lăudat. Astăzi, o bilă albă merge la Marcel Ciolacu, cel care in discursul lui de la Iași a spus că va da de pământ cu pensiile speciale. Acest anunț mi-a mers la suflet, mi-a dat încredere ca poate genera ceva bun societății, că poate scapă statul de povara specialilor, poate regla inechitățile, poate face dreptate celor care de prea mulți așteaptă sa li se facă dreptate!
Bravo! Ma bucur și cu astfel de declarații și decizii transformate în legi, nu promisiuni goale, eu vă susțin, domnule Ciolacu. Recunosc ca ați reușit sa ma surprindeți plăcut! Vă rog, în numele românilor, doar să nu dezamăgiți, că va durea de 10 ori mai tare. Electoral, evident! Am mai fost amăgiți de Rareș Bogdan că va elimina pensiile speciale în 20-30 de zile și au trecut ani! Ani in care unii dintre noi au pierdut lupta cu boala, cu tristețea, cu povara unui trai nefericit, nedrept după o viața întreaga in compromis, in munca multă, in dureri de nedescris! Mulțumesc așadar pentru primul discurs real de prim-ministru și îmi doresc de aceasta data declarațiile atât de așteptate de societatea românescă să nu vă aducă excluderea din partid sau trecerea în umbra, lăsând locul unuia precum Grindeanu, care știe să danseze după cum cânta comandantul statului paralel! Nu al statului de drept. Viața m-a învățat să nu îi învinuiesc pe alții și să nu îi judec, căci după cum judec, așa voi fi judecată. Vă amintesc ce ne spune Mântuitorul: cunoaște adevărul și adevărul te va elibera! Evanghelia după Toma spune ca dacă scoți la lumina ceea ce e in tine, acel ceva te va mântui, dacă nu scoți la lumina ceea ce e in tine, acel ceva te va ucide. Mă bucur să văd unitate în societate, la ce popor pestriț avem! Simt că pentru prima oară după foarte mult timp avem o dorința comună de suveranitate, de a ne fi bine în primul rând nouă, romanilor, de a fi stăpâni pe pământurile noastre, pe businessurile noastre. Avem resurse, căutam lideri care sa le gestioneze.
Așa cum în țările arabe vedem că s-a reușit o dezvoltare fantastica, la fel putem face și noi, astfel încât romanii sa plătească foarte puțin sau deloc, ori chiar să primească lună de lună din ceea ce au, petrol gaze aur apa. Cum alții au reușit să își negocieze cele mai bune importuri la prețuri foarte mici, poate vom reuși și noi. Am luat in weekend pepene, cireșe, căpșuni și roșii și am lăsat cât un salariu minim. Și, in timp ce plecam de la vânzătorii din strada, ma întrebam câți copiii oare se opresc in fata acestor vânzători ca poftesc la fructele ochioase si rămân cu privirea, din cauză ca părinții nu își permit sa le cumpere mai nimic? Nu este posibil sa ne întoarcem in comunism, unde doar unii sa își permită banane, dau un exemplu, si restul sa tânjească, sa aștepte zilele de sărbătoare.
Da, înteleg ca trebuie sa stimulăm si businessul si oamenii bogați. Dar să fie bani făcuți legal, curat. Sunt o nișă. Și eu fac business si, ca orice privat, caut sa fiu cat mai productivă. Însă, în orice stat dezvoltat, politica nu e business privat, ci stil de viața. Statul trebuie sa găsească formule ca aceste cireșe sa fie pentru toți. Nu poți interzice pensionarilor sau familiilor cu salarii medii sa nu se uite, ca oricum nu pot să cumpere! Mulți trebuie sa aștepte vara sa se coacă si la noi fructele care sunt vândute la preț uriaș. Poate, dacă acestea nu se vor arunca pe câmp si vor găsi piața de desfacere, mai mulți români și le-ar putea permite. Suveranitate înseamnă a avea grija de tine de ai tai înainte de toate! Apoi vezi ce oportunități de business oferi si celorlalte state.
Am fost mințiți că trebuie sa dam totul ca sa avem si noi ceva mic, loc la ușă ca la masa nu am prins, la masa puterii mondiale, nu la masa pomenii electorale. Ieșiți din gândirea toxică ce ne învață că nu exista bine fără sa urmeze rău, că nu trebuie să ne bucurăm prea tare că va veni durerea mare, că dacă-i soare sa te pregătești de furtuna și dacă ești azi pe deal… mâine vei fi in vale. Asta înseamnă frica si de ce sa ne fie teama? De ce să alimentam aceste sentimente de vinovăție, când vinovăția înseamnă că nu meritam sa fim fericiți și sa plătim. Pentru ce? Pentru propriile limite si neputințe?
Astăzi suntem liberi și nu trebuie sa găsim nici o scuza pentru nimeni! Libertatea ne-a fost câștigată cu prețul sângelui eroilor noștri! Folosim aceasta libertate sau a fost păcat de moarte? Astăzi marcăm 78 de ani de la momentul capitulării necondiționate a armatei germane în fața aliaților. După 2.194 de zile de război care a cuprins 61 de state și în urma căruia au pierit peste 50 de milioane de oameni, mai mult de două Românii, întreaga lume respira în sfârșit aerul libertății. Pacea fragilă, dar obținută cu preț atât de greu, avea să fie menținută timp de aproape 8 decenii. Acum suntem mai aproape ca oricând de un nou conflict de amploare planetară iar viața, așa cum o știm noi acum, nu va mai fi la fel niciodată.
Azi, Ucraina este câmpul de bătălie dintre vechi și nou, dintre bine și rău, dintre libertate și dictatură. Prețul victoriei îl reprezintă însăși viața. Viața ucrainenilor, a românilor, a europenilor și a întregii omeniri. Chiar dacă războiul se va încheia acum, parametrii pe care se vor reașeza lucrurile vor fi total schimbați. Indiferent care va fi rezultatul invaziei lansate de Putin, acest măcel al nevinovaților va rămâne amprentat multă vreme în memoria colectivă. Teroarea dezlănțuită de noua armată roșie nu va fi iertată, iar președintele rus nici atât. Genocidul, violurile, uciderea civililor l-au plasat deja în galeria dictatorilor sângeroși și fără milă. Iată, dragii mei, cum chiar lângă noi se întâmplă lucruri de o importanță majoră, dar pe care noi le ignorăm cu desăvârșire. Și asta pentru că liderii noștri au trăit într-o realitate paralelă față de popor. Ne-au privit superior de la înălțimea funcțiilor plătite cu bani grei din buzunarele noastre. Pentru unii dintre ei a început deja campania electorală. Nu le pasă de luptele de lângă noi, ci doar de lupta pentru putere. În coaliție se pregătește rocada la vârful guvernului, iar negocierile par să fi intrat în linie dreaptă pentru funcțiile-cheie.
Dragii mei, specialiștii afirmă că dezastrul de la buget este mult mai mare față de ce ni se prezintă în mod oficial. Zecile de miliarde lipsă sunt dovada slabei gestionări a resurselor, și un rezultat al risipei uriașe. Europa a evitat un dezastru economic ce se anunța fatal, ca urmare a pandemiei și a războiului, iar România are, cel puțin pe hârtie, niște cifre fantastice. În ciuda acestora, în realitate, sărăcia se instalează tot mai confortabil în casele multor familii din această țară. Avem o țara frumoasă și bogată, după cum o arată statisticile oficiale: suntem pe primul loc la viteza internetului, dar avem o birocrație sufocantă; avem cea mai mare producție de floarea soarelui și suntem pe locul patru la producția de grâu, dar și, cu toate acestea, mulți români fac la propriu foamea din cauza prețurilor uriașe. Experții spun că țara noastră are nevoie de 105 ani ca să ajungă Germania din urmă. Ce nu se leagă? Eu cred că e simplu de răspuns: guvernarea haotică din ultimii 30 de ani ne-a adus aici. Este vremea să vă ridicați voi, cei de azi, la înălțimea așteptărilor și a vremurilor pe care le trăim și să scoateți România din criză. Să rămânem uniți în cuget și simțiri, doar împreuna facem România suverana!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
