Denumit ”echipa umanității”, echipajul Artemis II marchează cel puțin trei premiere: prima femeie, prima persoană de culoare și primul canadian într-o misiune lunară. Cei patru astronauți, care vor zbura în jurul Lunii, au fost intervievați de The Guardian, săptămâna trecută când au fost la Washington, pentru a se întâlni cu membrii Congresului și cu jurnaliștii.
Fiecare membru al echipajului are în jur de 40 de ani. Ei vor zbura în capsula Orion, de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, la sfârșitul anului viitor. Artemis II nu va ateriza și nici măcar nu va intra pe orbita lunară, ci mai degrabă va zbura în jurul Lunii și se va întoarce direct pe pământ. Asta în pregătirea unei aterizări lunare un an mai târziu.
Cristina Koch, prima femeie într-o misiune lunară
Astronauta Christina Koch a punctat că multe echipe care lucrează la misiune „sunt puțin diferite față de ultima dată când ne-am întors pe Lună, pentru că de data aceasta mergem într-o eră în care suntem toți pentru toți, unde toți cei care au un vis și care sunt dispuși să muncească din greu la acel vis sunt bineveniți la masă, să contribuie și, ca urmare, vom avea mai mult succes”.
Prima femeie care va zbura în jurul Lunii a crescut în Jacksonville, Carolina de Nord, și a petrecut verile la ferma familiei ei din Michigan. A studiat ingineria electrică la Universitatea de Stat din Carolina de Nord din Raleigh și a fost selectată ca astronaut Nasa în 2013.
Koch deține recordul mondial pentru cel mai lung zbor spațial al unei femei, cu un total de 328 de zile și a luat parte la primele plimbări spațiale destinate exclusiv femeilor. Pe site-ul web al NASA scrie că ea este pasionată de: „alpinism, vâslit, surfing, alergare, yoga, servicii în folosul comunității, fotografie și călătorii”.
Întrebată de jurnaliștii The Guardian despre provocarea de a crește fără modele evidente, într-o lume spațială dominată de bărbați, Koch a răspuns: „Când te uiți la misiunile de acum 50 de ani, arătau foarte diferit de ceea ce vezi aici și mă simt norocoasă că, atunci când le-am spus profesorilor de la grădiniță și tuturor profesorilor de după aceea, că vreau să fiu astronaut, m-au sprijinit. Nimeni nu mi-a spus că acest lucru este de neatins. (…) Chiar dacă nu văzusem niciodată o femeie inginer în orășelul meu din Carolina de Nord, am văzut oameni care credeau în ceva și erau suficient de curajoși să urmeze ceea ce credeau. Aceștia erau eroii mei, din Carolina de Nord, ai mișcării pentru drepturile civile, despre care am învățat”.
Koch le-a amintit pe Sally Ride, care în 1983 a devenit prima femeie americană care a zburat în spațiu, și pe Mae Jemison, care în 1992 a devenit prima femeie afro-americană care a zburat în spațiu.
Victor Glover, prima persoană de culoare într-o misiune lunară
Glover, pilot, s-a născut în Pomona, California, și deține diferite calificări în inginerie, arta și știința operațiunilor militare. S-a alăturat marinei în timp ce era încă la facultate. A fost pilot de testare în avioane de luptă F-18 și a zburat în misiuni de luptă în Irak. El lucra ca membru legislativ în biroul senatorului John McCain în 2013, când a fost selectat ca astronaut.
Glover a servit ca pilot și comandant secund al SpaceX Crew Dragon Resilience și a devenit primul astronaut negru care a trăit pe Stația Spațială Internațională, ca parte a unei misiuni de lungă durată. Pe parcursul a 168 de zile acolo, el a finalizat patru plimbări în spațiu, a vorbit cu vicepreședintele Kamala Harris și a rostit un discurs de absolvire a universității.
Întrebat și el cât de greu este pentru o persoană de culoare să răzbească într-o domeniu „al albilor”, Glover, al cărui bunic a trecut peste barierele rasiale pentru a servi în forțele aeriene, și-a amintit de copilărie: „Când eram copil, îmi demontam toate jucăriile, le puneam la loc și făceam jucării noi (…) Părinții mei au spus: „OK”. M-au lăsat să o fac. Le-am spus că vreau sărituri cu prăjina. Aceasta a fost prima oportunitate de a pleca pentru o perioadă lungă de timp. Iar părinții mei au spus: „OK, să fii atent!”. Le-am spus că voi merge și voi zbura. Asta după ce am fost la facultate pentru a studia inginerie. Și ei au spus că sună foarte periculos și s-ar putea să zbor în luptă, dar în cele din urmă au ajuns la punctul în care au spus: „OK! Să fii în siguranță. Te iubim!””.
El a adăugat: „Poate că m-am confruntat cu provocări (legate de rasă), dar nu le-am confruntat singur. Sper că pot continua să fiu acolo pentru cineva care ar putea trece prin asta în propria viață. Sunt sigur că ne-am confruntat cu provocări unice, dar mentorii și modelele mele nu au fost doar oameni care semănau cu mine”.
Glover și-a amintit cum un băiat s-a apropiat odată de el și a spus că îi amintește de Căpitanul America, un erou de benzi desenate Marvel, de obicei portretizat ca alb. „Asta chiar m-a lovit în inimă. Copilul ăla mă privește cu respect și nu seamănă cu mine și asta e important. Unele dintre modelele mele nu semănau cu mine, dar unele dintre ele semănau, așa că este grozav pentru noi să avem oameni cu care semănăm și la care ne putem raporta, atunci când ne gândim la lucrurile pe care vrem să le facem în viitor”.
Jeremy Hansen, primul canadian într-o misiune lunară
Jeremy Hansen, din Canada, a fost pilot de luptă și este novice în spațiul singuratic al echipajului. El a spus: „Este important pentru mine să văd canadieni care preiau controlul asupra propriilor reușite. Deseori simt că noi, canadienii, ne vindem prea repede și că noi nu ne-am vedea ca parte a unei misiuni pe Lună, dar asta este departe de adevăr”.
Comandantul misiunii este Reid Wiseman din Baltimore, Maryland. În timpul unei misiuni de 165 de zile pe Stația Spațială Internațională, el și colegii săi de echipaj au finalizat mai mult de 300 de experimente științifice.
Wiseman a spus: „Aceștia sunt colegii noștri profesioniști și îi privim doar ca astronauți, dar din când în când „mă lovește” ideea că avem prima femeie, prima persoană de culoare, primul canadian în această misiune”.
El a povestit: „Unul dintre acele momente a fost acum aproximativ trei ore, când plecăm de pe Capitol Hill și erau doar câteva persoane afară. Ei spun: „Doamne, astronauți! Vrem să facem o poză cu voi!”. Ne-am oprit, am făcut o poză rapidă și, în timp ce plecam am auzit niște femei spunând: „Și este și o femeie!”. Ea (Koch) s-a oprit și s-a întors. A fost un moment magic. Suntem astronauți și începem să vedem cine suntem ca profesioniști, dar sunt și acele momente magice în care ne dăm seama cât de mult contează pentru oameni să se vadă în acest echipaj, să se vadă în corpul profesionist de astronauți Nasa. Este fundamental pentru națiunea noastră, pentru lumea noastră”.
Confruntându-se cu concurența din China, NASA își propune să stabilească o prezență pe termen lung pe Lună pentru a deschide calea trimiterii primilor oameni pe Marte, la sfârșitul anilor 2030.
Wiseman a declarat: „Pământul este cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată și când părăsești Pământul și te uiți înapoi la el, îți dai seama că este viu și este superb. Levitarea este uimitoare. Dar, de asemenea, după șase luni sau un an, levitarea are o taxă uriașă asupra corpului uman. Când vom merge pe Marte, vom avea alte probleme care vor deveni factori uriași, și anume: nu vei ajunge să vezi Pământul în fiecare zi. Nu vei avea acea conexiune cu prietenii și familia ta acasă. Vei începe să experimentezi întârzieri de comunicare din ce în ce mai mari, niveluri foarte ridicate de radiații”.
„Sunt provocări pe care va trebui să le depășim. Dar în ultimii 20 de ani, lucrând la Stația Spațială Internațională, am avut oameni care trăiesc în afara planetei noastre din anul 2000 în mod continuu. Așa că am învățat cum să facem față acestor provocări și am învățat cât de important este să avem interacțiune umană, conexiune umană, pentru a-i ridica pe cei care îndeplinesc aceste misiuni. Știu sigur că atunci când pui un echipaj pe un vehicul și spui că mergi pe Marte, va răzbi”.
