Vorbe vechi din popor spun că Dumnezeu îi pedepseşte pe cei care blesteamă. Sufletul încărcat de mânie nu poate atrage decât nenorociri asupra lui. Dar cât de puternic este blestemul şi cât adevăr stă în credinţele populare?
Blestemele s-au moştenit din cele mai vechi timpuri, fiind strâns legate de credinţa în forţe divine, răzbunătoare, care pot arunca urgia asupra muritorilor. De cele mai multe ori, erau însoţite de practici specifice magiei negre. Se foloseau vrăji şi obiecte magice care puteau asigura împlinirea blestemului. Este una dintre cele mai vechi superstiţii ale lumii, prezentă în toate credinţele şi în istoria tuturor popoarelor. A rezistat de-a lungul secolelor, s-a transmis din generaţie în generaţie, ba chiar s-a perfecţionat.
În popor se spune că blestemele se împlinesc dacă la mijloc există o nedreptate, dar blestemele aruncate asupra unui om nevinovat se vor întoarce asupra celui care le-a rostit. Unii le spun din obişnuinţă, fără să se gândească la sensul cuvintelor. Alţii cred în puterea lor, iar necazurile care se abat asupra celor blestemaţi, dintr-o pură coincidenţă, le iau drept dovezi că blestemele funcţionează. Iar cei care se tem de ele încearcă să se protejeze cu descântece sau cu rugăciuni. „În opinia mea, credinţa în blesteme reflectă nevoia oamenilor de mister. Atunci când se întâmplă lucruri pentru care oamenii nu găsesc o explicaţie logică, satisfăcătoare, imediată, credinţa în blesteme, vrăji şi farmece completează acest gol.
De secole întregi, lumea încearcă să afle dacă forţa blestemelor este adevărată sau nu, dacă ele seamănă urgia, necazurile, boala sau moartea. Părerile sunt împărţite, dar mereu apar întâmplări nefericite care pot fi puse pe seama blestemelor, scrie libertatea.ro.
Cine nu a auzit de blestemul lui Tutankamon? După ce a descoperit mormântul marelui faraon, lordul Carnarvon, care a finanţat expediţia, a murit subit, urmat apoi de fratele lui şi de alte zece persoane care au asistat la dezgroparea mumiei. Istoria s-a repetat şi după descoperirea altor mumii regale din vechiul Egipt, iar cei care le-au tulburat somnul de veci fie au plătit cu viaţa, fie au suferit de boli cumplite. Până şi scufundarea Titanicului pare să aibă legătură cu blestemul faraonilor. Se pare că în cala vasului era transportată clandestin mumia unei preotese a faraonului Amenhotep al IV-lea. Unele decese puse pe seama mumiilor egiptene au fost explicate prin faptul că purtau bacterii ucigaşe, dar altele au rămas un mister.
Soarta familiei Kennedy, care pare să fi fost blestemată, este cât se poate de bizară. Totul a început cu asasinarea lui John F. Kennedy, în 1963, urmată de uciderea fratelui său, Bobby Kennedy, în 1968. De asemenea, Ted Kennedy, fratele lor, a avut un accident de maşină grav, dar a scăpat cu viaţă. Ghinionul nu s-a terminat aici, deoarece în anul 1999, fiul lui John F. Kennedy a murit într-un accident aviatic, alături de soţia lui şi de sora acesteia.
Rugăciunile se bazează pe cuvinte care pot să răspândească liniştea sufletească şi pacea. Vrăjile sau blestemele se bazează tot pe forţa cuvintelor, dar ele sunt dovada răutăţii sufletului omenesc, cum spunea părintele Cleopa. Blestemul se naşte din ură, gelozie sau invidie şi este o formă de răzbunare. De aceea, mulţi oameni se tem de energia negativă pe care o transmit blestemele. „Blestemul este o dovadă a puterii extraordinare pe care oamenii o acordă cuvintelor, putere dependentă de decizia celui care le aude de a crede sau nu în ele. Blestemul are o putere la fel de mare ca a oricărei alte credinţe şi nu este una neglijabilă. Norocul nostru este că putem alege în ceea ce credem. Credinţa în blestem determină persoana respectivă să îşi imagineze că blestemul se va împlini. Când persoana este blestemată, dar nu are cunoştinţă de acest lucru sau nu crede în el, nu se întâmplă nimic, iar când nu este blestemată, dar doar îşi imaginează că este, prevestirile se adeveresc. Blestemul presupune, aşadar, o autosugestionare negativă”, explică dr. Violeta Enea.
