Sărbătoare mare în data de 7 aprilie în România.
Sfântul Mucenic Caliopie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 7 aprilie.
Sfântul Caliopie s-a născut în Perga Pamfiliei (sudul Asiei Mici), tatăl său avea rang senatorial şi a murit înainte de naşterea unicului său fiu.
În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, s-a aflat despre tânărul Caliopie că este creştin. În această situaţie, mama sa, fericita Teoclia, a dat fiului său aur mult, haine şi slugi şi l-a trimis cu corabia într-un alt ţinut ca să scape de judecata păgânească.
Ajuns în Pompeiopolis, Caliopie a refuzat să ia parte la o sărbătoare în cinstea zeilor. A fost dus la comandantul cetăţii, Maximus, şi a mărturisit înaintea acestuia că este creştin. Pentru faptul că a rămas credincios lui Hristos, a fost supus la chinuri fără de măsură.
Trupul său sfârtecat oferea o jalnică privelişte tuturor celor ce priveau. Oamenii au strigat atunci, „zicând: \”O, judecată nedreaptă! O, ce tânăr şi cum se pierde!\” Şi a zis ighemonul către Sfântul Caliopie: \”Oare nu ţi-am spus că tinereţile tale te fac îndrăzneţ şi mai grele munci îţi mijlocesc ţie?\” Răspuns-a Sfântul: \”Câine fără de ruşine, ţi se pare că m-am înfricoşat de muncile tale?\” Zis-a ighemonul: \”Ticălosule, mă ocărăşti ca să te pierd mai degrabă; dar nu va fi astfel. Deci apropie-te şi jertfeşte zeilor ca să scapi de cele mai multe şi mai cumplite munci\”. Sfântul mucenic a zis: \”Nădăjduiesc spre Hristosul meu că nu-mi voi păta curata mărturisire a lui Dumnezeu, Care este întru mine. Trupul meu stă înaintea ta, deci munceşte-l precum voieşti, având să-ţi iei răsplata de la Dumnezeu în ziua înfricoşatei judecăţi; căci cu ce măsură vei măsura, cu aceea ţi se va măsura ţie\””. (Vieţile Sfinţilor)
„Iar Teoclia, fericita lui maică, aflând despre pătimirea pentru Hristos a Sfântului Caliopie, fiul ei cel unul născut, a scris îndată aşezământ desăvârşit pentru casa sa şi pentru toate averile. Şi a dăruit libertate robilor şi roabelor sale, în număr de două sute şi cincizeci, şi cât aur şi argint avea, ca şi îmbrăcăminte de mult preţ, pe toate le-a împărţit săracilor, iar pe celelalte moşii şi averi, adică ţarine şi vii le-a dăruit Sfintei Biserici. Apoi, lăsându-şi patria sa, s-a dus în Cilicia la fiul său cel ce pătimea pentru Hristos. Şi, dând străjilor temniţei aur, a intrat în cea mai dinăuntru temniţă şi văzând pe fiul său în lanţuri, i s-a închinat lui şi îi ştergea rănile. Iar Sfântul Caliopie fiind legat cu fiare şi cu tot trupul istovit de multe răni, nu putea să se scoale înaintea maicei sale şi a zis: \”Bine ai venit, maica mea, mărturisitoarea patimilor lui Hristos\”. Iar ea, văzând trupul fiului zdrobit cu răni, grăia către dânsul: \”Fericită sunt eu şi bine cuvântat este rodul pântecelui meu, de vreme ce te-am pus ca Ana pe Samuil, ca un vas sfânt înaintea lui Dumnezeu şi ca Sara pe Isaac te-am adus lui Dumnezeu jertfă bineprimită\””. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Caliopie a fost osândit la moartea pe cruce.
„Şi era ziua aceea Joia cea mare, în care se săvârşeşte aducerea aminte de Cina Sfintelor Taine ale lui Hristos. Şi văzând Sfânta Teoclia pe fiul său dus la locul de răstignire, a dat ostaşilor cinci galbeni, rugându-i să nu răstignească pe Sfântul Caliopie ca pe Hristos, ci cu capul în jos. Iar aceasta a făcut-o din smerenie, socotind a fi nevrednic ca fiul ei să fie asemenea cu Hristos, Domnul său, prin răstignire”. (Vieţile Sfinţilor)
Când a fost coborât de pe cruce trupul neînsufleţit al Sfântului Caliopie, mama sa a căzut îmbrăţişându-l şi a murit.
* Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Mitilenei, a trăit în timpul tulburărilor iconoclaste, care au marcat Biserica în secolul al VIII-lea şi începutul celui de-al IX-lea. A fost martor al ultimului Sinod Ecumenic, Sinodul VII de la Niceea din 787, care a condamnat iconoclasmul ca erezie şi a restabilit cultul sfintelor icoane.
A fost hirotonit episcop al cetăţii Mitilene de pe insula Lesbos, unde a slujit vreme îndelungată, dar odată cu venirea pe tronul imperial a lui Leon (813-820), prigonitor al iconodulilor (cinstitorilor de icoane), a fost alungat din slujba de păstor şi exilat la Cherson, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
