România s-a născut la sat, iar dacă lăsăm satul să piară, nici noi nu vom mai exista. În timp ce războiul lui Putin face ravagii în acest colț de lume, unii funcționărași vremelnici de la vârful UE sunt preocupați de probleme de tot râsul. Ni se bagă pe gât, cu forța, viermi și gândaci care vor fi noua hrană a viitorului. Iar fermierii din întreaga Europă sunt în pragul falimentului total. Au fost proteste serioase și în Franța, în Belgia ori alte state de pe continent. Și agricultorii români traversează cea mai grea perioadă din ultimii ani. Lipsa de măsuri concrete din partea autorităților, coroborată cu inflația uriașă și războiul sunt ingredientele dezastrului care se prefigurează.
Dezastru ce va fi decontat cu preț cumplit de întreg poporul. Chiar și așa agricultura românească a fost marcată, în 2021 cel puțin, de producții record. Suntem însă țara paradoxurilor: cifrele economice arată bine, dar evoluția pozitivă nu se resimte în buzunarele noastre. La fel și în ceea ce privește recoltele, cantitativ stăm excelent, dar mulți dintre frații și surorile noastre adorm flămânzi. Iar veștile nu sunt deloc bune, asta pentru că viitorul apropiat este incert din cauza majorării prețurilor la gaze, energie și a importurilor masive. După astfel de cifre și într-un context cu totul nou și mult mai incert decât cel din 2021, succesul recoltelor românești depinde acum de investiții. Noul am agricol stă sub semnul hazardului. Încă de anul trecut, criza energiei a determinat o explozie a prețurilor la îngrășăminte și a perturbat serios acest sector atât de important. Toate aceste costuri se reflect asupra întregului lanț alimentar ți, într-un final și în coșul nostru zilnic de cumpărături. Astăzi, țara noastră are printre cele mai mari prețuri la alimente raportat la veniturile populației. Cele mai scumpe sunt ouăle, laptele și brânzeturile, care se vând la preturi apropiate de media Uniunii Europene. Ba chiar și pâinea cea de toate zilele devine un lux pentru mulți. Au trecut 34 de ani degeaba, pentru că peste 1.400 de oameni au murit în zadar murit pentru libertate. Azi avem libertatea de a ne uita lung la rafturile pline cu produse de tot felul, dar pe care nu ni le putem permite. Suntem aici din cauza politicilor dezastruoase ale celor care au avut cuțitul și furculița puterii în mâini. Haosul guvernamental ne-a întors cu decenii în urmă și vor trece altele până să recuperăm decalajele uriașe față de vecinii noștri. Nu putem să nu ne uităm cu tristețe și revoltă în curtea altora, precum a polonezilor. Au știut ce au vrut și au pășit încrezători pe drumul care i-a dus spre dezvoltare. Iar astăzi, în timp ce merele noastre se strică în pomi, pentru că nu au loc în marile magazine, piața este sufocată de importuri din Polonia. Iar acesta este doar un exemplu. Din cauza scumpirilor în lanț, am ajuns să vânăm ofertele și produsele mai ieftine. Și mult mai nocive, care în timp vor dezvolta boli cumplite. Vorbim de un atentat la sănătatea noastră și mă doare să văd că nimeni nu face nimic să repare acest trend. După ce a m falimentat industria, România a devenit patria băncilor, a caselor de pariuri și jocuri de noroc, a laboratoarelor de analize medicale și a farmaciilor. Dar, mai grav este că suntem sufocați de supermarketuri străine, care s-au înmulțit necontrolat și care refuză să comercializeze, într-un procent decent, produsele românești. Și ghiciți cine va plăti totul? Evident că producătorii autohtoni care dau faliment și își aruncă recoltele pe câmp, pentru că nu le cumpără nimeni! Unde sunt centrele de colectare de altădată? Cei care au deținut portofoliul în agricultură nu au reușit să schimbe nimic pentru fermieri. Nu îi acuz pe toți demnitarii care au fost la conducerea acestui minister, însă lipsa de acțiune și de măsuri susținute au provocat mai mult rău decât seceta sau inundațiile. În luna iulie a anului trecut, au fost eliminate controalele la frontieră pentru cerealele din Ucraina, care sunt mult mai ieftine și de o calitate net inferioară celor din țara noastră, culmea- în plin sezon de recoltare a cerealelor românești! Prețul la grâu a scăzut cu aproape 100 de euro pe tonă, ceea ce echivalează cu faliment pentru fermierii noștri! Nu am cum să nu menționez că Adrian Chesnoiu, ministrul de la acea vreme, nu a acceptat eliminarea controalelor și a propus ca soluție depozitarea cerealelor ucrainene în silobag-uri până trecea recoltatul la noi, iar producătorii interni ar fi valorificat produsele pe teritoriul României (teritoriu NATO) în apropierea punctelor vamale de intrare cu Ucraina și apoi transportul pe cale ferata direct către portul Constanta pe culoar verde!De ce nu au fost protejați fermierii români, atâta timp cât iată că existau și alte soluții? De ce nu facem nimic pentru ai noștri și îi ajutăm doar pe străini? Nu ma înțelegeți greșit, nu vreau să acuz Ucraina în contextul teribil pe care îl trăim astăzi. Suntem alături de poporul vecin în lupta sa pentru viață, am dovedit-o pe deplin. Însă asta nu înseamnă că românii trebuie să accept cuminți tot ce li se ordonă din alte capitale. Azi am ajuns să stăm în întuneric și facem frigul în propriile case, pentru că șmecherii din energie ne fură din pix și cu legea în mână. Și nu îi oprește nimeni. Ne-am săturat de aceste nedreptăți! Ne-am săturat să așteptăm cu mâna întinsă la politicieni resturile, firimiturile ce cad de la masa lor îmbelșugată. Nu vrem pomeni, vrem ce ni se cuvine!
V-am prezentat zilele recent povestea unui producător de lactate din Târgoviște care și-a oprit activitatea din cauza pierderilor din ultima vreme. Fermierul a avut pagube de 1,1 milioane de lei numai în prima parte a anului trecut. Vedem că de acest nou scenariu de haos nu au fost ocoliți nici măcar fermierii cu ștate vechi. Ne-au distrus agricultura și ne-au falimentat fermierii, doar ca pe piețele noastre să se reverse alimentele lor de calitate îndoielnică. Dacă nu ne trezim vom rămâne doar o colonie forțată să se îndoape cu mizeriile altora. Dragii mei, trebuie să va amintesc faptul că pe 9 martie 1907 flacăra răscoalelor țărănești din România a ajuns la apogeul ei și a cuprins toată Muntenia și Oltenia, unde a cunoscut o violență deosebită. Nu trebuie să ne uităm istoria și pe cei 11 mii de oameni care au pierit în urma revoltelor de atunci, care au avut ca efect adoptarea unor măsuri pentru ameliorarea situației țărănimi. E vremea ca astăzi să fim alături de producătorii autohtoni, e timpul să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i salva de la dezastrul total. Mergeți în piețe și căutați alimentele produse de români. Sunt mai curate și mai bune decât orice ne aruncă străinii în farfurii. În această seară îi veți asculta pe fermieri, am pregătit o ediție specială alături de colegii mei. Alături de ministrul Petre Daea, care va interveni în direct, eu sper să identificăm și soluții concrete. Înainte să închei, aș vrea să las un gând bun în inimile dumnevoastră și am să vă mai spun doar atât: „Legenda spune că un prunc, înainte de a se naște se întâlnește cu Dumnezeu: „Dumnezeul meu, eu merg în lume și nu știu ce voi face acolo. Sunt atât de mic și de fragil… Pentru tine am pregătit acolo un înger… Doamne, dar nu știu limba oamenilor, cum o să mă înțeleg cu ei, cum o să mă adaptez? Ingerul pe care ți l-am pregătit te va învăța limba lor… Doamne, am auzit că în lume sunt multe rele. Cum o să le pot dovedi?” Îngerul pe care ți l-am pregătit o să te apere de rele…fii fără grijă! Doamne și cum o să mă pot întoarce la tine? Ingerul pe care ți l-am pregătit o să-ți spună cum te vei putea întoarce la mine. S-a lăsat liniștea în ceruri pentru că a sosit timpul ca bebelușul să plece în lume…dar a mai întrebat încet: Doamne…cum se numește îngerul pe care mi l-ai pregătit? Numele nu e important… dar tu îi vei spune Mama”. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, stimați telespectatori, să facem România suverană!
Un editorial scris de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
