Sărbătoare importantă în data de 14 decembrie.
Sfinţii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 14 decembrie.
Sfinţii Mucenici Tirs şi Calinic s-au născut în Bitinia, provincie romană aflată în partea de nord-vest a Asiei Mici, şi L-au mărturisit pe Hristos şi au murit pentru El în Cezareea, în vremea împăratului roman Deciu (249-251).
Sfântul Tirs a mărturisit credinţa în Hristos în faţa guvernatorului Nicomidiei, deşi nu era încă botezat, fiind doar catehumen, adică unul dintre cei care erau pregătiţi pentru botez prin învăţarea adevărurilor de credinţă.
Când a ajuns în faţa demnitarului, care era un înverşunat prigonitor al creştinilor, l-a întrebat dacă i se poate adresa liber sau trebuie să se supună poruncilor sale, fără a scoate vreo vorbă. Guvernatorul i-a răspuns liniştit că este voie, cu atât mai mult dacă voieşte să vorbească spre folosul obştii.
Sfântul Tirs i-a spus atunci că ce ar putea omul să vorbească cu mai mult folos decât despre ce foloseşte sufletului. Iar el care este prigonitor de creştini, a fost văzut aducând multora necazuri, durere şi pagubă de mântuire, atrăgându-i într-un mod ticălos spre rătăcirea păgână.
Cu îndrăzneală vorbind, Sfântul Tirs l-a întrebat pe guvernator pentru care motiv, lăsând pe Ziditorul cerului şi al pământului şi a tot neamul omenesc, luptă pentru închinarea la idoli, toată grija lui fiind ca să-i oblige pe oameni să se închine acestora.
Sfântul Tirs a fost acuzat atunci că este bolnav de creştinătate şi a fost chemat să se supună poruncii împărăteşti şi să jertfească zeilor, iar de nu, la cuvintele sale cele nepotrivite, va afla răspuns prin chinurile care îl aşteaptă.
„Mult am cugetat eu despre lucrurile acestea ce stau de faţă şi să nu ţi se pară că m-ai aflat nepregătit şi neînvăţat”, a răspuns Sfântul Mucenic; „pentru că mult am învăţat singur şi, cu multă socoteală cercetând, am cunoscut că zeii voştri idoli sunt fără de suflet, şi jertfirile lor sunt necurate şi am râs de dânşii. Apoi am ales credinţa creştinească care este curată şi adevărată; deci, de-ţi este ceva poruncit pentru noi de la împărat, nu fi cu nebăgare de seamă a face”. (Vieţile Sfinţilor)
Acestea spunându-le Sfântul Tirs, l-a mâniat pe tiran. A fost închis şi supus la torturi în văzul mulţimii. Trupul său a fost zdrobit până la oase, cu pinteni de fier ascuţiţi, încât carnea lui cădea la pământ. Iar muncitorii ziceau: „Unde este Dumnezeu, ajutătorul tău, pe care Îl cinsteşti şi pe care ÎL nădăjduieşti?”. Mucenicul lui Hristos a răspuns: „Au nu vezi în mine puterea lui Hristos, Care mă întăreşte împotriva acestor năvăliri? Căci cum ar fi putut răbda trupul cel pământesc şi neputincios nişte munci ca acestea, de nu i s-ar fi dat lui din înălţime ajutor dumnezeiesc?”. (Vieţile Sfinţilor)
În urma înfricoşătoarelor chinuri, trupul său sfâşiat era tămăduit într-un chip minunat, fapt care l-a adus la credinţa creştină pe un slujitor la templu, pe nume Calinic, care şi-a spus în sine: „Dumnezeule cel mărturisit de Tirs, care faci minuni preaslăvite şi minunate, Tu şi pe mine mă primeşte ca pe un ostaş de curând ales şi mă întăreşte şi pe mine împotriva celor ce vrăjmăşesc adevărul Tău”. (Vieţile Sfinţilor)
Au fost ucişi amândoi, Sfântului Calinic fiindu-i tăiat capul, iar Sfântul Tirs a fost condamnat să fie tăiat cu un fierăstrău, dar înainte ca această din urmă tortură să fie aplicată şi-a dat sufletul său în pace, nevătămat. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
