Sărbătoare importantă în data de 18 noiembrie.
Sfântul Mucenic Platon este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 18 noiembrie.
Sfântul Platon a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305), persecutor al creştinilor. Era din cetatea Ancira (azi Ankara), din Galatia, Asia Mică, din familie creştină; fratele său Antioh a avut şi el tot sfârşit mucenicesc.
Propovăduitor al Evangheliei printre păgâni, Sfântul Platon era foarte tânăr când a fost prins de autorităţi şi dus înaintea guvernatorului.
Aici, demnitarul i-a spus: „Nu ţi se cuvine ţie, Platone, a învăţa pentru Cel răstignit şi nici numele Lui a-L avea în mintea ta; pentru că stăpânirea împărătească porunceşte ca cei ce-L mărturisesc pe El, să fie omorâţi; iar cei ce se leapădă de Dânsul, cu mari daruri să se cinstească. Pentru aceasta te sfătuiesc să te supui legii împărăteşti şi vei afla folosul, scăpând de moarte”. (Vieţile Sfinţilor)
Supus la chinuri cumplite, le-a îndurat ca un mucenic. Sfântul a fost pus gol pe un pat de aramă, iar dedesubtul patului au fost puşi cărbuni aprinşi, turnându-se peste foc untdelemn, ceară şi smoală şi aşa să fie ars; iar deasupra porunca a fost să fie bătut cu toiege subţiri pentru ca din bătaie şi din arderea focului să simtă durerea mai cumplit.
După multă vreme Agripin, guvernatorul, i-a spus: „Ticălosule, miluieşte-te pe tine însuţi şi dacă nu vrei să te închini zeilor, apoi zi măcar cuvintele acestea: Mare este zeul Apolon şi îndată voi înceta a te chinui şi te vei duce cu pace la casa ta”. La această propunere care părea acceptabilă, făcând cedarea neînsemnată, Sfântul a răspuns: „Să nu-mi fie mie aceasta a-mi milui trupul şi a pregăti sufletul pentru focul gheenei”. (Vieţile Sfinţilor)
Răspunsul Sfântului Mucenic Platon este o pildă bună pentru toate vremurile, spune părintele Nicolae Steinhardt, făcând referire la un caz asemănător, martiriul Sfântului Mucenic Crescent din Mira Lichiei. Mucenicul nu jertfeşte „de formă”, credincios sieşi şi Stăpânului său – moare fără a se întina printr-un act care nu ar fi fost altceva decât un şiretlic odios şi ridicol. („Dăruind vei dobândi”, Nicolae Steinhardt)
Forma, în această lume, spune părintele Steinhardt, nu poate fi despărţită de fond. După ce am iscălit un act ori am jertfit idolilor, forma şi fondul s-au sudat încât nicio putere din lume nu mai poate spune care-i una şi care-i alta.
La sfârşitul tuturor chinurilor, Sfântului Platon i s-a tăiat capul.
