Prostituția a fost legală în Alba Iulia până în anul 1930. Până atunci, cel mai cunoscut loc în care damele de companie stăteau la Alba Iulia a fost bordelul „La Hollender”, aparţinând evreului Anton Hollender, edificiu care era situat pe strada Vasile Alecsandri.

Potrivit datelor, acesta găzduia între 1922 şi 1930 în jur de 17% din prostituatele oraşului. Apoi după ce legea a fost abolită, din anul 1930, bordelul a fost transformat în restaurant şi în hotelul Bulevard, edificiul a adăpostit ilegal peste 66% din prostituatele oraşului, până la deposedarea proprietarului în baza legilor rasiale din anii 1940-1942, după cum menționează Ziare.com .

În primul an în care prostituția a fost legalizată la Alba Iulia, la 1889, 43 de femei au practicat-o. La un moment dat în oraș erau 18 dame de companie și patru locații în care prostituția putea fi practicată legal. În 1895, 74 de femei au fost înregistrate într-un an ca practicând prostituția. Unele erau în trecere prin oraș și stăteau de la câteva zile la câteva săptămâni.

La vremea respectivă, doar o mică parte dintre femeile care practicau prostituția o făceau și legal, iar efectele legii au dus inevitabil la probleme între bordelurile care se aflau la concurență. O lege a prostituției a fost dată din motive medicale, în acest fel femeile fiind verificate periodic de doctor, astfel că edilii aveau o evidență a stării de sănătate a acestora.

Automat regulile impuse au dus și la conflicte între bordelurile din oraș, ale căror administratori se luptau să le țină pe prostituate cât mai mult la ei în casele de toleranță. Astfel, în 1883, un hangiu pe nume Lajos Hillinger din Alba Iulia a fost pârăt către autorități că a primit o prostituată în hanul său și că a lasat-o să practice prostituția, deși locația nu era trecută pe lista celor legale. Hangiul a fost amendat cu 25 de forinți.

Apoi, în anul 1886, văduva Estera Friedman, născută Goldsteiner, o patroană a unui bordel, se plânge vicecomitelui din Aiud că șeful poliției din Alba Iulia o verifică excesiv pe aceasta, dar pe alți patroni de case de toleranță îi lasă în pace. Aceasta a mai scris că mai multe persoane din oraș care aveau case de toleranță, precum Iacob Gutman, János Padoler şi Adolf Springer, nu păreau a fi deranjate de către poliție.

Informațiile provin dintr-o cerecetare realizată de istorici din Alba Iulia, în cadrul programului ”Memoria Urbis”, care suprinde evoluția orașului din perioada romană și până în 1990.

Sursa: Realitatea de Alba