Cele mai bune leacuri de iarnă. Ce foloseau străbunicii ca să alunge răcelile și alte boli de sezon

În medicina populară româ­nească, cel mai amplu capitol este rezervat tratamentelor pentru sezonul rece. Lucru deloc întâmplător, pentru că este și anotimpul celor mai frecvente boli și afecțiuni, majoritatea provocate de frig.

Atenția acordată tratamentelor era pe deplin justificată, pentru că în urma cu un secol, odată cu venirea iernii, numeroși români din mediul rural rămâneau semizolați și, oricum , posibilitățile de a benefica de un tratament medical și farmaceutic erau extrem de reduse.

Practic, cunoașterea ierbu­rilor de leac era o adevă­rată necesitate vitală, potrivit formula as.

Iată mai jos o scurtă listă de leacuri pentru cele mai frecvente afecțiuni de sezon.

Guturai (rinită acu­­tă)

Cel mai simplu remediu popular este apa caldă cu sare (1 linguriță la un pahar de 200 ml), care se pune în căușul palmei şi se trage apoi pe nas, al­ter­nativ pe o na­ră şi pe cealaltă. În Oltenia se recomanda și consumul de ardei iute, care are un efect an­tiin­­fecţios puter­nic. La munte se consuma macerat la rece de frun­ze de mesteacăn.

Pneumonie

În po­por, unul dintre adjuvan­tele cu o efi­cienţă in­credibilă este chiar mă­măligă româ­neas­că. După ce se face la ceaun, se lasă să se răcească atât cât să poa­tă fi aplicată pe piele, după care se întinde pe zona pieptului. Se face aplicaţia cu mămăligă cât de caldă se poate suporta, se pune într-un strat gros de două degete pe torace şi se ţine vre­me de 15 minute, după care se înlă­tură, iar pielea se şter­ge cu un tampon în­muiat în spirt camforat. Un alt reme­diu ex­trem de puternic îm­potriva pneu­mo­niei este uleiul volatil de cimbru, care are un efect antibiotic natural foarte pu­ter­nic.

Răceală

De la pri­me­le semne de răceală se face o baie de pi­cioa­re cu apă cât mai fierbinte, în care se pune sare grunjoasă, după care se beau trei căni cu ceai fier­bin­te de măghiran și se con­­sumă cât mai multă cea­pă şi us­tu­roi, două antibiotice şi an­tivirale.

Sinuzită

Cel mai bun leac este hreanul: se rad două rădă­cini de hrean prin ră­ză­toarea mare, se pun într-o bu­cată de pânză roşie, nu prea groa­să, care se aplică pe zona frunţii şi se ţine cât mai mult timp (aşa încât să nu producă arsuri pe piele). Efectul este imediat: căile respiratorii se vor des­funda, ne va curge nasul, eliminându-se pe cale naturală se­creţiile în exces şi drenând astfel sinusurile. Proce­du­ra se repetă zilnic, vreme de o săptă­mână.

Tuse

Ceapa este un tratament infailibil și în cazul tusei. Se pun la fiert două cepe de mărime medie, cu tot cu coajă, într-o jumă­tate de litru de apă şi se ţin vre­me de un sfert de oră la foc mic. Fiertura astfel obţinută se lasă să se ră­cească puţin, după care se în­dulceşte cu miere şi se bea cât mai fierbinte po­sibil. Are un gust nu foarte agrea­bil, dar efectul antitusiv este uimitor de puter­nic. În zona Buzăului, pe tinctura de ceapă se pun si nuci sfărâmate, cu tot cu coajă. Acest ultim reme­diu este foarte bun în tusea cu multe secreţii (taninul din coaja de nucă are efect astringent).